Cum să dai pe afară

Posted: 26 Iunie 2009 in bogdanice, Din viata
Etichete:, , ,

Stăteam şi mă gândeam deunăzi, în urma unui articol de pe Saturn,  la cât de repede dăm noi drumul la înjurături. Iute-iute, la prima chestie ce nu-i la locul ei, românul scapă cel puţin una scurtă în care literele p, f, z, d au sonoritate, năduf, rezonanţă. Şi credem că ne eliberăm.

Să nu fiu greşit înţeles. Şi eu înjur. Şi nu generalizez la toată România pentru că nu cunosc. Unele experienţe ale mele în vestul ţării nu mă conduc la concluzia că şi pe acolo ar fi la fel. Dar în lumea în care mă învârt, în capitală şi în alte câteva oraşe, înjurăturile fac parte din viaţă, iar lipsa lor se face remarcată imediat. Chiar dacă nu înjuri, e atât de firesc să le auzi încât nici nu le mai auzi. Sunt considerate zgomot de fond.

Un şofer pleacă mai lent de la semafor. E un noroc dacă se aude doar un singur claxon. Care claxon – ştie toată lumea ce înseamnă. Reacţia celui claxonat e similară. Trage una mică, printre dinţi. Aşa vin înjurăturile. La paritate.

Am avut nişte trăiri contradictorii, la un moment dat, pe stradă. Am oprit la o trecere de pietoni ca să poată traversa o tanti ce avea o sacoşă mare de carton. Tanti se mişca al naibii de încet pe trecere. Am stat şi am stat şi m-am întrebat de ce dracu’ stau că asta îşi bătea joc de mine. Am înjurat-o şi am ambalat motorul. Ea mergea la fel de lent. Şi dă-i şi înjur-o. De abia când a trecut de mine am realizat că de partea celaltă a sacoşei mari de carton avea o altă sacoşă grea şi un copil de vre-o trei ani care mergea atât de încet. M-am simţit ruşinat. Dar nu m-am vindecat.

Şi alte popoare înjură. Se spune că ruşii sunt mari maeştrii, n-am de unde să ştiu. Dar la noi ţine de educaţie, aş zice. E o cultură a înjurăturii. Copiii o aud de mici de la părinţi, din parc, din faţa blocului. Sunt treziţi şi noaptea de înjurăturile celor ce-şi găsesc locul de parcare ocupat. Se continuă la şcoală, pe stradă, la locurile de joacă, la televizor, pe Internet. Încep să prindă nuanţe şi subtilităţi. Şi continuă tradiţia la rândul lor.

Blogurile sunt pline de înjurături. În articole, în majoritate. Comentariile sunt cenzurate. Nu ne place să fim înjuraţi, dar ne descărcăm înjurând.

Nu cred că asta se poate vindeca. E ridicol să te gândeşti la o şedinţă de terapie gen AA. „Bună ziua, oameni buni! Sunt Gigi şi sufăr de boala înjuratului cronic. Au trecut două zile de când n-am mai comis-o..”

Nu-mi imaginez cum s-ar putea ameliora situaţia decât printr-o relaxare generală a vieţii. Cred că dacă n-am mai fi atât de încrâncenaţi, încet-încet am mai reuşi să scăpăm câte o ocazie de a trânti cuvinte grele. Dar asta nu se poate acum. Se pare că situaţia de criză prin care trece lumea în prezent, face din ce în ce mai multe victime ale acestei boli. Victime ce caută descărcarea de energii negative prin înjurături.

Citeam în ZF un articol (mersi Gabi pt link) preluat de la Reuters despre un tip din Spania care a găsit o metodă originală de a-şi dezvolta afacerea. Clienţii barului său au permisiunea să-i jignească pe angajaţi. Ba chiar primesc de băut gratis dacă vin cu înjurături originale sau amuzante.

Am două remarci:

  • Prima ar fi că – deşi treaba se întâmplă în Spania – patronul barului e de origine poloneză. Deci, tot Estul rullz.
  • A doua ar fi că o asemenea idee, în România, ar aduce falimentul barului instantaneu. Pentru că, la câtă fantezie au românii, Băuturile gratis ar fi de cinci ori mai multe decât cele plătite.

=post scos de la naftalină şi modificat la început şi sfârşit=

Comentarii
  1. Escu spune:

    Romanul nu o sa se relaxeze niciodata. As renunta la injuraturi doar daca mi-as lua un sac de box sa ma descarc pe el…

    • bogdanic spune:

      Sa fie portabil. Sa-l ai cu tine cand te enervezi. Navy Seals au un clopot. Se duc si bat talanga si toata lumea stie ca au ceva in gusa.

  2. rontziki spune:

    Cred ca injuraturile deja nu mai sunt percepute ca descarcare, deja fac parte din limbaj si vin natural, de la sine :)) Nu pot spune ca injur frecvent, dar se intampla si recunosc ca in trafic, uneori nici nu apuc sa realizez ca m-am enervat si deja am comis-o :)) Repertoriul meu e f sarac si nu prea necesita „beeep”, dar am observat ca cei care au un repertoriu cu adevarat bogat, in loc sa se descarce, mai mult de ambaleaza cand incep sa injure…si parca nu se mai opresc…

    • bogdanic spune:

      Repertoriul sarac nu e un pacat. Se poate imbunatati.
      Ai dreptate. In loc sa te descarci, mai mult te enervezi. Consum inutil de neuroni.

  3. noapteaiguanei spune:

    Ma uit in jur (si la mine, uneori, nu ma exclud) si vad doar crispare si neincredere. Este imposibil sa traiesti o clipa fara sa te lovesti de rigiditate, de crispare, de nervi si de injuraturi. Nimeni, niciodata nu lasa, nu da, de parca toti ar vrea doar sa ia. Se grabesc – de parca ar lua timp, si, ce ma deranjeaza cel mai tare, tipa. Totul se rosteste pe ton ridicat. Nu poti sa intrebi nimic pe nimeni – inainte de a ti se raspunde, obligatoriu esti „studiat”. Orice intrebare este circumspecta. „De ce oare ma intreaba cat e ceasul? vrea sa ma agate?” „De ce ma opreste sa ma intrebe de strada… Sufletului? – are ceva cu mine?”…
    Accident. Usor. Bara indoita. Celalalt nu a patit nimic. Coboara. Incept DIRECT injuraturile. Cica s-o rezolvi amiabil. Cu cine? Unde? Aici?… Noooo… e prea multa frustrare, prea mult stres…
    Un week-end atat de placut incat sa va doriti sa se repete!!!

    • bogdanic spune:

      Sigur, primul reflex este sa injuri. Sa tipi. Sa ceri cu glas ridicat si argumente triviale sa ti se acorde dreptate, prioritate, atentie sau altceva ce crezi ca ti se cuvine.
      E greu sa descumpanesti un om care injura si tipa. Cu putin exercitiu poti invata sa faci asta. Unii recomanda sa zambesti, dar poti sa-l enervezi si mai tare pe ala.
      Multumesc de vizita!

  4. […] care merge “preventiv” cu 35 km/h uiţi că ai copilul în maşină şi-i dai drumul la sudălmi. Toate planurile de călătorie se dau peste […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s