Mdeeeeaaaa!

Posted: 21 Mai 2009 in Din viata, Pe strada
Etichete:, , , , ,

…ah! sunt câteva chestii ce ar vrea să iasă, dar iarăşi nu capătă formă, aşa ca o să vă spun o chestie de pe stradă…

Din cauză de foame la burtă, să nu ajung să mi se împăienjenească ochii pe parbriz şi pentru că eram prin preajmă, m-am oprit azi pe Floreasca să iau şaorma. (Habar n-am cum se scrie cuvântul ăsta, l-am văzut scris în diverse forme, de fiecare dată am înţeles despre ce era vorba, dar niciodata nu m-a convins modul de scriere. Deci dacă „Monseur se scrie – monseur se citeste”, io zic sa-l scriu aşa cum se aude: şaorma).

Prăvălia cu arome se afla cu ceva timp în urmă, tot pe Floreasca, dar în alt loc. Era vestită şi mai tot timpul aglomerată. La un moment dat (intermezzo: Gooooooool Sahtior!!!!) au decis să se mute şi i-am pierdut urma. Ştiu că mâncam acolo o şaorma delicioasa cu berbecuţ, iar azi, văzând-o, mi-am asumat riscul de o încerca în noua variantă.

Opresc, deci, în apropiere şi mă duc direct la tejghea că nu era nimeni pe acolo. Asta nu dă bine, pen’că am învăţat io în America faptul că un restaurant aglomerat e un restaurant bun, iar dacă nu au parcare mare înseamnă că nu vine lumea pentru că nu e bună mâncarea. Doi puşti îmbrăcaţi in alb – curat, sprijineau barba cu pumnii şi priveau la frumuseţile naturii cum defilau în fuste mini printre maşini.

Dau cu ochiu’ după listă să văz preţuri şi ce mai au, moment în care aud un „Mdeeeeaaaa!”. Neuronu’ comandă stânga-mprejur sugerând pomelnicul de rigoare, dar maţu’ şi nasu’ (nasu’ prinsese aroma şi a conspirat cu maţu’) se opun şi câştigă în majoritate simplă. Rămân şi găsesc lista: şaorma de pui mică, şaorma de pui mare, şaorma de vită – berbec mică, şaorma de vită – berbec mare, etc. Cam aşa scria.

Comand o şaorma mare de berbec pentru mine şi o şaorma mică de vită s-o iau la pachet petru un alt destinatar. „Peeei cum adică? Nuuu se poate!” vine răspunsul printre dinţi al aceluiaşi puşti plin de entuziasm la gândul că reuşeşte iarăşi să-şi demonstreze erudiţia şi profesionalismul în faţa unui neofit în ale artei culinare orientale. Neuronul dă o ordonanţă de urgenţă pentru retragerea ambasadorilor, dar maţu’ şi nasu’ (ăştia doi sunt în cârdăşie – vă spun io!) instituie moţiune de cenzură, se voteză şi dau jos neuronu’ de la conducere preluând negocierile. „De ce?” „Numa’ amestec. Aşa se vinde!” dă lovitura finală marele specialist.

„Bagă una mare şi una mică de amestec d’ăsta!” îi zic io să scap de conflictul deschis între diverse părţi ale organismului. (neuronu’ ăsta nu-i al meu că-njură prea obscen, pe bune!).  Tipu’ pleacă să le facă, iar io tre să conving gura să nu se ia după sugestiile lu ăl de sub chelie că cine-ştie-ce fir de păr suspect de creţ găsesc în şaorma mai apoi. „Domnu’ le vrea picante sau dulci?” aud o vorbă stâlcit românească. Mă-ntorc siderat şi dau cu ochii de celălalt puşti care se dovedi a fi un turc-sadea cu o figură zâmbitoare, ochi veseli şi atitudine amabilă.  „Picante, iar aia mare fără ceapă!” vine firesc răspunsul. Micul Ali se întoarce către celălalt şi îi explică şi lui comanda. „Deeeeeaaaa, mă! Am auzit şi eu.” vine răspunsul.

Ochi zglobii se întoarce către mine: „Airan nu doriţi? Mic – 3 lei, mare 4 lei.” Rămân un pic pe gânduri, iar turculeţul înţelege greşit ezitarea mea şi încearcă să-mi explice în bani vechi cu zeci de mii cum stă treaba. Îi mulţumesc şi iau două pahare mari. Se chinuie să-mi explice totalul în lei vechi şi îl calmez. Plătesc, iar până când vine mitocanul cu punga cu şaorma, el îmi toarnă airanul şi mai schimbăm o glumă, mai privim o fată, mai admirăm peisajul. Mă părăseşte când se apropie alţi clienţi pe care îi abordează cu aceeaşi amabilitate şi veselie. (alt intermezzo: Şahtior a luat cupa UEFA!)

Şaorma a fost bună, dar doar caldă. Dacă o laşi să se răcească se sleieşte.

Acu’ stau şi mă întreb. De ce trebuie să vină turcii la noi ca să percepem şi noi amabilitatea? E clar, Muc-cel-Mic îşi vindea marfa. El avea un target pe care-l dorea atins, iar cea mai firească modalitate este să-ţi îmbii potenţialul client să cumpere. Pentru asta ai nişte instrumente la îndemână şi eşti liber să le foloseşti. Ce ne trebuie nouă să învăţăm asta? Turcu-i negustor şi o face bine. Tot respectul pentru modul cum încearcă să găsească o cale de a dezvolta o relaţie. Dacă Mitroi se declara adeptul autonomiei Ţinutului Secuiesc pe motiv de „acolo-i altă lume” – io mă declar adeptul imigraţiei turceşti mai ales în Bucureşti. Pentru că îmi place modul lor de a face bişniţ.

Şi – ca să fie clar – Efendi-ăl-mic nu era patronul. Că dacă era patronul sau fiu-su, nu cred că românaşul dădea dovadă de mitocănia şi nesimţirea cu care s-a manifestat.
Şi – să mai fie clar – nu-mi făcea mie ochi dulci că am văzut cum privea fustiţele.

Comentarii
  1. cdmitroi spune:

    nu stiu cum poti detalia 2 minute in 10 pagini, dar scarbitii astia de munca, dara criza financiara in ei, imi vine sa ii dau cu capul de toti peretii. Ce cautai aznoapte prin tinutul secuiesc???

    • bogdanic spune:

      Timpul capătă o altă dimensiune când pierzi 2-3 ore pe zi în trafic fără să faci nimic.
      Căutam păreri similare?

  2. Escu spune:

    bre, turcafletii astia mereu au stiut sa-si vanda marfa.

  3. carola spune:

    motivele depind de la om la om, desigur… dar din experienta mea vasta (si stii ce bine imi statea cu telefonul la ureche ziua-ntreaga), printre motivele alea se numara: ne credem prea destepti/smecheri, nu ne respectam pe noi si d-aia nici pe altii, am stat cam multi ani intr-un continuu socialism dezvoltat si ni s-au cam inmuiat creierasii, am uitat bunele maniere la mam-mare, langa soba.
    (precizare: generalizarile mele, desi scrise la intaia plural, nu se refera nici pe departe la toti sau la toate. exista si vanzatori politicosi si straini nepriceputi intr-ale comertului😀 si nu, iarba nu e intotdeauna mai verde in partea ailalta. distorsiunile de culoare sunt cauzate de distante si densitatea aerului…

  4. Mihai spune:

    o sa ma duc pana la sfarsitul „sejurului” si in turcia si o sa incerc ceva cu adevarfat autentic. o sa-ti spun cum e.

  5. thornofrose spune:

    Pe aici s-au apucat si marocanii de facut shaorme,dar nu se compara cu ale turcilor. i bineinteles,mananci de care vrei. Daca imi pune mie berbec peste pui..o mananca el..cu pachet cu tot😆

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s