Două din trafic

Posted: 26 Martie 2009 in Pe strada
Etichete:, , ,

Două scurte de pe stradă, că de la astenia de primăvară am un chef sa dorm şi să dorm şi să dorm…

oprire

Uno: O imagine ce surprinde esenţa sursei noastre de stres de zi cu zi: traficul din Bucureşti. La ce naiba au mai pus ăia semne de circulaţie chiar nu înţeleg. Că nu le respectă nimeni şi nici nu urmăreşte nimeni să fie respectate. Nu ajungea semnul de „Oprirea interzisă”. Au mai pus unul cu avertismentul de ridicare a automobilului. Fier vechi – zic io – şi comisioane încasate. Am mai făcut de-o şaorma. Cand se termină, trecem să vedem dacă putem ridica vre-o maşină ca să facem de-un cico.

Îmi amintesc de călătoriile mele prin ţări mai procopsite. În maxim jumătate de oră după ce ai lăsat maşina aiurea-n tramvai stradă ai o reacţie din partea autorităţilor. Că e avertisment, că e amendă, că se ridică maşina, că se blochează roata. Ceva. Cineva veghează şi acel cineva e prezent. Poliţie, primărie, administraţia drumului, vre-un localnic indignat şi pârâcios care sună. Au reacţie rapidă şi asta îţi dă o oarecare siguranţă că vor reacţiona la fel dacă te doare pe tine.

Ah, da! Scuza imbecilă şi agresivă „Da’ unde să parchez, mă? Fă întâi loc de parcare şi după aia ridică-mi maşina!” nu funcţionează. Ia metroul dacă nu găseşti loc de parcare. Plăteşti dacă ai parcat prost. Vezi şi postul ăsta care demonstrează că nu întotdeauna se opreşte bucureşteanul acolo unde e normal.

În Washington ieşeam din muzeu la fiecare două ore să mut maşina pentru că ăsta era timpul maxim de stat pe un loc. Mutam maşina câţiva metri, băgam banii în automat şi fuga la muzeu înapoi. În Tokio era plin de maşinuţe cu nişte fete angajate de primărie care dădeau amenzi crâncene pentru orice parcare aiurea. În Paris am încercat să discut cu un tip şi să-l conving că nu plec din maşină şi că aştept pe cineva care nu se descurcă să facă singur câţiva paşi. Mi-a zis să găsesc un loc de parcare şi să vin pe jos să iau pe cine trebuie. Orice încercare de discuţie cu autorităţile nu are şanse de câştig pentru cel vinovat. De şpagă nici nu poate fi vorba.

taticuVina este, exclusiv, a oficialităţilor care nu ştiu să impună legea. Încălcări sunt peste tot, dar repercusiunile sunt de cele mai multe ori descurajante.

Secundo: Un nene mi-a ieşit în cale ieri dimineaţă, pe una din străduţele pe unde trec urându-mi „Drum bun, tăticule!” Nu ştiu care a fost intenţia lui când a scris asta pe maşină. Am considerat urarea ca fiind foarte ironică. Pentru că ieri a plouat şi am stat în trafic mai mult decât în mod normal.

Drum bun ca ăsta să nu ai parte, fecior!

Na, că m-am înfierbântat şi a ieşit cu mult mai mult decât mă aşteptam. Nu mai sunt două scurte. Ci una lungă şi una scurtă.

Dar tot mi-e somn, somn, somn…

Comentarii
  1. cdmitroi spune:

    Mai Bogdanic, o sa ajungem sa intram in crize si sa umblam in buzunar cu calmante. Ai vazut mai de-una zi ce scriam despre „inervarile” mele. Ei bine, pe langa lipsa totala a autoritatilor care sunt cel mai usor de „induplecat” , dar mai e ceva. Toti avem partea noastra de vina. in fine. linisteste-te si hai sa iesim la o bere.

    o primavara frumoasa

  2. cdmitroi spune:

    Fie si o cafea strong.🙂

  3. Escu spune:

    Bre eu zic sa lasi masina in parcare si sa mergi cu pejosul…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s