Luni a plouat

Posted: 28 Ianuarie 2009 in bogdanice, Din viata, Pe strada
Etichete:, , , , , ,

Aşa a fost! A plouat mitocăneşte. Ca să-mi încep săptămâna bine. Ca să mă apuce un amoc mai mare decât cel care-mi bântuie neuronu’ de ceva timp încoace şi de care speram sa scap. Nu de alta, dar începe să se cronicizeze şi nu-i bine.

Pe lângă faptul că ploaia te umple de chef să-ţi numeri banii, mai are marea putere de a scoate la iveală tot răul, obscenul, proasta creştere, nesimţirea, demenţa, incompetenţa, aberanţa, nerăbdarea şi alte non-calităţi pe care fiecare le posedă într-un ungher mai mic sau mai mare al sufletului. Ele stau – latente – acolo şi ies la suprafaţă antrenate de stropii de ploaie pentru a completa tabloul trist cu pomi goi, cer cenuşiu, noroaie, gunoaie şi câini uzi care put la adăpostul blocurilor cu tuşeuri de primitivism grotesc şi nuanţe de brutalitate imbecilă.

S-ar spune că apa curăţă, spală, purifică, sfinţeşte, dă viaţă. Dar în Bucureşti nu există canalizare. Sub atingerea perfidă a stropilor de ploaie, praful – pe care abia-l observi într-o zi cu soare – se transformă într-un noroi cleios ce-ţi impregnează hainele şi starea de spirit. Gunoaiele – aruncate uniform pe jos sau pitite prin colţuri – se lasă antrenate de şuvoaie şi ies în stradă concentrându-se în vârtejuri scârboase prin care încerci sa treci fără să ai speranţa că vei rămâne neatins. Rahaţii de câine – uscaţi de soare sau de ger – se umflă, capătă volum şi consistenţă cleioasă emanând duhori şi facându-te să apreciezi mai mult noroiul.

Umbrele sub care se crispează siluete cenuşii care nici nu mai încearcă să evite bălţile, pantaloni murdari şi uzi până mai sus de genunchi, claxoane imbecilizante prin strădania şoferului de a demonstra că se grăbeşte, figuri încercănate şi abrutizate în spatele claxoanelor, înjurături cu duiumul, bătaie la urcarea în autobuz, tramvaie viermuite în intersecţii blocate, un moşulică ce îşi şterge -direct de la volan – luneta aburită a unei Dacii ruginite cu o cârpă agăţată de un băţ, sirene tânguitoare ale ambulanţelor ce speră să salveze o viaţă, foarte rar câte un poliţist ce se agită steril, un copil căzut in noroi ce plânge pentru că mă-sa l-a pocnit că şi-a murdărit geaca, un grup animat de dorinţa de a ucide şoferul de Cielo care a trecut în trombă şi i-a umplut de noroi…

Un tablou pictat de ploaie. Altădată aducea rodnicie. Dacă mai vreţi, mergeţi şi citiţi la Chirilă. Şi ascultaţi Chopin.

Comentarii
  1. cdmitroi spune:

    Dee mult incercam eu sa explic celor din jur ca ploaia te uda mai tare cand te grabesti. Au demonstrat-o si cei de la Mythbusters. Nu te mai enerva, asta-i viata.

  2. bogdanic spune:

    O sa spun in postul de azi ce m-a enervat asa tare.

  3. Sufletica spune:

    si ce frumos a plouat azi…;)
    hai, uite..promit, ies din starea mea, dar termina si tu ca starea asta..ca ma deprima si mai rau…🙂 vrei sa vezi cu adevarat strazile frumoase din Bucuresti, ti-as recomanda eu cateva unde nici daca ai zbura nu ai scapa de noroiul infect ce te patrunde pana in gat…deja e o intreaga aventura sa iesi din casa pe strada… dar e Bucurestiul nostru si noi il iubim asa cum e?nu?

  4. bogdanic spune:

    Ti-am zis ca nu sunt intr-o stare buna. Incerc sa ies. Si nu! Nu iubim Bucurestiul asa cum este. Iubim altceva la el. Dar asta-i alta poveste.

  5. Sufletica spune:

    gata..nu mai spun nimic…ma retrag la coltul meu🙂 cand iesi din stare sa imi spui, dar te previn, o sa ploua si maine :))

  6. Escu spune:

    eu zic sa ne bucuram de ploaie. Aduce linistea cu ea…cel putin pentru mine. Ma bucur totusi ca n-a plouat ca la Craiova cu … banuiesc ca stiti stirea…

  7. bogdanic spune:

    @Sufletica: La coltul tau cu ziua ideala! Ha! Ha!
    @Escu: Stiu! Ploaia maro! Nu stiu cum te linisteste, dar te invidiez. Multumesc de vizita!

  8. Sufletica spune:

    acolo stau, in coltul meu..si dupa visul cu ziua ideala incerc sa fac rost de-o lama :))

  9. […] 2:03 am Tags: Bucuresti, dobitoci, mizerie, noroi, Pe strada, soferi, trafic Postul ăsta şi cel dinainte erau programate să fie unul singur. După ce mi-am vărsat furia neputincioasă, m-am răzgândit […]

  10. […] tot vine vremea de ploaie, mi-am adus aminte de o poezie pe care am scris-o acum ceva vreme. Nu stiu daca se potriveste cu […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s