O poveste cu un cocos

Posted: 3 Noiembrie 2008 in bogdanice, Din viata
Etichete:, , ,

In weekend-ul acesta am fost plecat din Bucuresti. De aici se naste o poveste ce trebuie impartasita pentru ca e plina de invataminte.

Socrii mei, dupa ce s-au mutat dintr-un apartament micut intr-o casa pe pamant cu mult teren in jur, s-au gandit ca nu strica un ou proaspat in casa. Pentru ca loc era destul au incropit un cotet cu gard si au cumparat din piata vre-o 12 gaini ouatoare. Animalele au fost crescute intr-un complex zootehnic pentru oua si, pentru ca nu mai dadeau randamentul necesar industriei de resort, au fost scoase la vanzare. Treaba a fost mai dificila decat s-ar putea crede pentru ca zburatoarele erau obisnuite cu un loc micut in care sa stea, mancare concentrata si foarte putina noapte (sunt tinute cu lumina artificiala ca sa poata produce cat mai mult). Ouale erau multe pentru niste gaini de curte, dar – calitativ – la fel cu cele de cumparat. Incet, incet s-au obisnuit cu graunte de porumb si verdeata de gradina prin amestec gradat cu mancarea concentrata pe care o cunosteau. Productia a mai scazut, dar ouale devenisera portocalii si „naturale”.

La o vizita a veterinarului li s-a recomandat sa aiba parte in viata si de un cocos pentru ca natura isi spune cuvantul, iar ceasul lor biologic face tic-tic si se cere ascultat. Zis si facut. Cu urmatoarea ocazie, in ograda a poposit un cocos gata sa-si ia in primire familia noua. Dupa cateva zeci de minute de tatonari, din zona lor s-au auzit zgomote puternice, iar noul cap de familie s-a trezit cu o duzina de ciocuri cloncanitoare ce au tabarat pe el din toate partile, de nu mai stia saracul unde sa se ascunda. In doua zile l-au lasat fara pene, schiop de un picior de ti-era mila de saracul animal. Drept urmare, s-a luat decizia fireasca de a se schimba meniul din supa de perisoare in ciorba de cocos si, pentru ca nu s-au ridicat obiectii, sentinta a fost dusa la indeplinire.

 

Supravietuitorul

Supravietuitorul

Toata lumea a fost consolata la gandul ca cele 12 gaini alesesera singure calea celibatului. Si asa a fost pana acum cateva saptamani. Intamplator, socrii mei s-au procopsit cu un cocos de pe undeva – n-are importanta. Cu regrete a fost introdus in curtea „cumetrelor”, lasandu-se loc in meniul de zilele urmatoare pentru evenimente neprevazute. Culmea! Dupa ceva zgomote din curtea orataniilor – s-a lasat o liniste tulburata din cand in cand doar de un „cucurigu” mandru. Ce se intamplase? Cocosul nostru, imediat cum a poposit in curte, a luat gainile la „calcat” una-cate-una. In ciuda protestelor si ripostelor lor, fiecare a avut parte de tratament nepreferential, fara discriminare si fara loc de intoarcere. Si asa s-au potoloit spiritele, iar la masa s-a mancat supa alfabet🙂 . Acum el este <Master of the Castle>.

 

Lasand la o parte aspectul evident misogin al povestirii pentru care mi-o voi fura de pe ici de pe colo (promit sa spun o poveste la fel de reala cu un catel pentru a mai estompa din nuante), am luat in calcul aspectul social, al ierarhiilor umane. Cat de departe suntem de ceea ce este firesc in natura? Societatea noastra nu este construita tot pe principiile care guverneaza regnul din care facem parte? In fiecare zi mergem la serviciu pentru a fi „calcati” de un sef sau altul sau pentru a „calca” noi la randul nostru pe cel care ni se dovedeste a fi mai slab.
… Hai sa-l depasesc prin dreapta pe fraierul asta ca a lasat loc in fata unde pot sa strecor botul masinii!
… Da-i dracu’ pe astia de stau la semafor! Linia de tramvai e libera.
… Am facut o sedinta cu toti din departament si i-am jumulit. Si-o luasera in cap. O sa fie liniste o perioada de timp.
… Azi i-am tras-o sefului! L-am parat la al mai mare ca se uita dupa fuste.

Toti suntem gaini, dar nu scapam nici o ocazie de a jumuli un cocos mai moale sau de a lansa cate un cucurigu in fata celor pe care-i putem convinge ca avem pieptul bombat. Toti suntem cocosi cand avem cea mai mica ocazie (unii au o vocatie), dar ne luam partea de jumuleala cand nici nu ne asteptam.

Comentarii
  1. emacrisema spune:

    cata trista dreptate ai

  2. Aimee spune:

    Imi place analogia🙂 De noi tine sa alegem daca suntem gaini si ne lasam „calcate(i)” sau suntem cocosi si stim sa punem punctul pe „i” atunci cand e cazul. Ca imparteala aceea in lideri si gramada/ conducatori si condusi – nu toti pot fi de aceeasi parte a liniei.
    In povestea ta reala s-a aplicat legea junglei : cel mai tare a castigat. Vive le coque!😀

  3. Aimee spune:

    Nici eu nu stiu ce se intampla. Am observat ca sunt in moderare mai in toate blogurile, iar avatarul nu mi se mai incarca..si da, cateodata ne mai trezim si „ciuguliti”..

  4. […] bogdanic Am promis că voi spune o poveste cu un căţel, ca o compensare la anumite aspecte ale poveştii cu un cocoş. Am fost tras de urechi că nu m-am ţinut de promisiune şi am fost incitat şi de postul de la […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s