Absurditatea UDMR

Posted: 23 Octombrie 2008 in bogdanice, Din viata, Râsu-plânsu
Etichete:, , ,

Citesc prin presa (aici, aici, aici, etc.) de ceva timp despre tot felul de propuneri ale UDMR facute prin voci publice in legatura cu limba maghiara, autonomia unor tinuturi din Ardeal, schimbari de denumiri ale judetelor, reorganizari si alte alea.

Unele din propuneri ma fac sa zambesc, altele ma fac sa ma incrunt. Nu sunt atat de inversunat determinat ca Budeanu Florin Budescu, ci mai aproape de iLL – cu care se pare ca am mai multe lucruri in comun. Si pentru ca ei au inceput printr-o mica biografie (ce poate constitui un „Disclaimer”) o sa va spun ca sunt de loc din Tulcea. Trebuie sa stiti despre acest judet ca aici coexista dintotdeauna un amalgam extrem de bogat de natii. Parca sunt vre-o 11-12 din care: rusi, lipoveni, ucrainieni, machedoni, tatari, turci, evrei, greci, italieni, tigani si altii pe care (spre rusinea mea) nu mi-i mai amintesc (sa nu se simta lezati). La fel ca iLL, nici eu nu-mi amintesc sa fi trait senzatii de nationalism ofensant, sau sa fi avut impresia unui separatism bazat pe criterii etnice. Deci nu am un background care sa ma inversuneze pentru o cauza, ci, dimpotriva, am trait intr-un mediu tolerant in care plozii turci recitau poezii in care românii ii fugareau pe ieniceri, in care lipovenii ne dadeau lectii de tras la vasle cand trageam un chiul, iar machedonii ne invatau fotbal pe maidan.

Pai sa va spun de ce ma fac unele propuneri sa zambesc. Pentru ca sunt absurde. La ora actuala, esti tratat rau daca vorbesti româneste in anumite zone – in conditiile in care Româna este singura limba oficiala. Cum sa imi inchipui eu ca voi fi tratat mai bine atunci cand va fi si Maghiara limba oficiala-regionala? Astia ma cred tampit cand propun ca „amândouă limbile să aibă un statut eventual egal„? Si ce inseamna eventual egal?

Hai sa schimbam numele judetului Covasna. Buuun! Pai sa ne gandim cum sa-l rebotezam. Ah! Da! Sa-i spunem judetul Tinutul Secuiesc!!!! Hai las-o balta!

Sa introducem limba Maghiara in scoli. De acord! De ce nu? O limba straina cunoscuta te ajuta in viata mai mult decat iti inchipui. Ea sa fie obligatorie pentru toata lumea in anumite zone/judete. Haida-de! Care ar fi motivul? Ca românii si maghiarii sa se inteleaga mai bine unii pe altii. Da? Pai maghiarii au limba Româna obligatoriu in scoli si refuza sa o vorbeasca pe strada, refuza sa te indrume cand ii intrebi in româneste unde-i cel mai apropiat closet public. Da! Asta este un motiv serios! Ei nu vor sa se inteleaga cu noi, refuza sa vorbeasca o limba pe care o studiaza in scoala. Drept urmare hai sa invatam noi limba lor obligatoriu. Daca vrei la closet in tara la tine – treci si invata Maghiara!

Este inadmisibil in orice tara din lume ca un om care temina o scoala (orice scoala ari fi ea) sa se considere indreptatit in a refuza sa vorbeasc limba acelei tari. E absurd sa aiba pretentia ca – pe strada, in magazine sau in alte locuri publice – oamenii sa i se adreseze in limba lui nativa. E absurd sa ceara ca toti ceilalti sa studieze limba lui ca sa se poata intelege cu el.

Sunt motive absurde declamate cu insistenta si seninatate! Motive care ma ofenseaza prin faptul ca ma considera idiot!

Comentarii
  1. Maestre, nu ma cheama Budeanu, ci Budescu. Florin Budescu. Nu am o viziune neagra si nici nu sunt inversunat, iar in finalul a ceea ce am scris am incercat sa explic exact asta, ca astfel de lucruri nu trebuie tratate cu inversunare, si cu calm, luciditate si intelepciune.

    Pe urma, am toleranta in sange. Asemeni lui ill.ro, in vacantele de vara ma duceam la bunica, la Turda, insa pe str. Sulutiu la nr. 3, si eram toti gramada, copii de romani si de maghiari la un loc, fara nici o problema. Problemele acestea nu exista la nivelul omului simplu, ele apar la intelectuali si apoi sunt propagate la nivelul omului simplu.

    Cat despre ce se intampla pe Sulutiu, la nr. 3, ce sa-ti spun? Singurul om-problema din blocul alaturat era o femeie in varsta, care iubea prea mult linistea, pe care noi toti o supranumisem Bolunda, pentru ca ne arunca lighene cu apa fiarta in cap. De maghiari, romani sau tigani nu auzisem.

    Casa unde statea bunica era formata din trei apartamente, toate la parter, in jurul unei curti interioare. Intr-unul statea o familie de tigani, Busuioc. Erau vreo cinci sau sase. Apoi era bunica si in fundul curtii doamna Popa cu fata ei. Tiganii Busuioc erau linistiti, prietenosi, cresteau gaini si porumbei. Erau mai curand de limba maghiara, dupa vorba.

    Extrem de prietenosi, linistiti si civilizati, ieseau odata pe saptamana, sambata, in targ, dupa ce se spalau in curte, in niste lighene mari si se imbracau in pantaloni largi de piele, prinsi cu ace de siguranta. Niciodata NIMENI nu le-a spus lor „Mai, tigane!”.

    In Focsani, de unde sunt eu, in casa la mine veneau cel mai bun mamos din oras, Schulmann, precum si un coleg de cancelarie al lui tata, Zigmund. Cumparam stofa de la Agop, din centru, profesoara mea de engleza se numea Hermina Papazian, in casa la noi venea unul Ghita, mai negru la fata asa, tata a avut un coleg de liceu pe nume Faigenbaum, care a ajuns mare pe la Securitate, la meci, in tribuna, in fata mea statea Banner, al carui fiu era plecat in Statele Unite, si as putea continua asa mult timp.

    Niciodata, repet: NICIODATA nici unul dintre acesti oameni nu i-a spus celuilalt nici „ba tigane”, nici „ba jidane” etc. Aceste notiuni nici nu existau, ele sunt din cuceririle de dupa Revolutie.

  2. bogdanic spune:

    Sorry pentru eroarea de nume! Voi corecta. Voi corecta si termenul de „inversunare”. Acum sunt pe drum si nu pot sa reconsider termenul, dar o voi face. In esenta doream sa spun ca eu privesc lucrurile un pic altfel decat tine. Eu constat niste lucruri care ma fac sa rad sau sa ma incrunt din viata de zi cu zi, cu sau fara legatura cu politicul. Te cred ca nu ai aversiuni etnice, dar orientarea site-ului tau este preponderent politica, iar subiectul il discuti in context european. Mea culpa pentru nume si calificativ. Era tarziu azi-noapte… Voi corecta.
    By-the-way! Eu sunt Bogdan.

  3. Anonyme spune:

    @Bogdan I.C.: Va salut si multumesc pentru raspunsul din octombrie 23, 2008 la 3:02 pm, dat pe blogul politic al domnului Budescu Nu va cunosc (cel mai probabil) si nu am de unde sa stiu daca ‘bogdanic’ este o identitate reala sau John-Jane Doe… Mai mult. Stilul mi se pare destul de cunoscut, oarecum imitativ, adaptat – cred ca intelegeti exact despre ce vorbesc aici. Fie si asa. Teoretic, imi place cum ganditi, mai exact, cum si ce ati scris in acel spatiu virtual. Numai din acest motiv, sa admitem ca, va acord o portie de incredere. Alte motive nu am. Oricat de clar si raspicat vorbiti sau imitati, este evident ca nu ‘responsabilizarea’ unui anonim este scopul postului; sensibilizarea prin atingerea orgoliului (una din slabiciunile! preferate ale… oamenilor:) e o metoda, dar nu un scop. Numai ca, eu nu sint orgolios, nici dornic sa fiu placut cu orice pret, nici atat de singur sau marginalizat ca sa fac orice numai pentru a fi acceptat, nu sint nici persoana publica, nu am nici un statut in nici o organizatie sau grup, nu militez fanatic si fara discernamant pentru toleranta sau alte idealuri sociale, umanitare, religioase sau altele extremiste. Nu am blog, comunic cum pot, cand mi se permite, cand vreau, cand ‘nu ma pot abtine’:), poate excesiv, dar nu oriunde, nu peste tot in blogosfera si forumuri. Sunt mai selectiv (despre criterii nu va pot spune decat ca, sint ale mele). In rest , nu intamplator, dar intr-adevar foarte comod, pot sa va citez:)
    […]Recunosc cu umilinta ca nu sunt jurnalist, nu am pretentia de a fi asa ceva si – mai mult – (…)Nu incerc sa rezolv nimic prin (aceste comentarii) si doar fac niste constatari pe care le consider oportune si care sunt supuse subiectivismului. Mai mult, aceste constatari si pareri emise sunt influentate si de o stare de spirit a momentului. Spun clar si raspicat, insa, ca nu am incredere in cei pe care ii percep falsi si care incearca sa isi ascunda lipsa de toleranta prin apeluri la toleranta. […].
    Asta e. Pana aici e bine, ne intelegem. Ce mai avem de disecat…? Da, asumarea identitatii. Trebuie sa fiti de acord ca, din moment ce nu sint persoana publica, jurnalist, sau comentator de profesie, practic nu am nici o obligatie sa ma identific ca la biroul de evidenta a populatiei. Anonyme a fost ultima ‘identitate de blog’ asumata, pentru ca celelalte nu au fost pe placul unora (constat ca nici asta:) Am renuntat sa aleg alta. Poate o litera, o linie, un punct ar fi cel mai potrivit pentru caseta (necesar). Dar nu cred ca ar schimba ceva. Ramane varianta simpla si transparenta cu identitatea reala. Am trecut-o, s-a vazut, dar am lasat Anonyme, pentru simplul motiv ca nu urmaresc absolut nici un avantaj, nici macar ‘karma’ (o simpla cifra statistica, nici nu stiam ca exista in urma cu cateva luni) si nu vad de ce ar trebui sa am dezavantajele prea binecunoscute de noi toti? Sau mai multe si mai repede decat … oricum le avem cu orice ‘identitate de net’ asumata constant. Dealtfel, daca as purta un nume ca bogdan/a, ion- ioana, mariuca etc-ra, l-as trece fara ezitare. Nu m-ar deranja, pentru ca mu ar deranja. Nimeni nu ar fi tentat sa discute direct sau indirect dar off-topic despre acest bogdan/a si ion-ioana in loc de subiectul efectiv de comentat. Nu ar fi un punct de plecare -considerat chiar ostentativ- pentru opinii si interpretari (si aiurea). Sa nu mai lungim si mai mult. Exista multe alte argumente mai convingatoare. Ultimul este ca, stiti, nu are nici o importanta, pentru ca pe net nu exista identitate anonima – toata lumea este amprentata, inregimentata, cunoscuta – sinteti de acord, fara indoiala. Nu va cer nici o explicatie, dar nu inteleg: de ce nu ati ignorat persoana si postarea anonima, sau asumata ca Anonyme – falsa si netoleranta, altfel si … asa cum credeti? Cum de nu ati ales comentariul userului Maria (va asigur ca este o persoana diferita de Anonyme)- directa, impecabila la nivel academic si competenta in jurnalism ?

    Eu, Anonyme, nici nu am incercat sa (pre)dau o lectie de jurnalism.
    Lectie cui? Blogul apartine unui jurnalistului Florin Budescu si este comentat in general de alti jurnalisti, filologi, muzicieni, economisti, sportivi… Toti sint profesionisti in domeniul lor si in comunicare.

    Am lasat numai doua comentarii simple. Primul mai obiectiv (cu toate ca stiam bine ca de fapt este si inutila:), celalalt, nu atat de subiectiv cum se crede, despre titlurile articolelor. Aici va dau dreptate:
    “Absurditatea unor propuneri (aproape) legislative” – suna mult mai bine, ‘mai cumulativ:) si incomparabil mai obiectiv, decat cel propus de Anonyme.
    Nu promit (nu fac promisiuni false si absurde:) ca nu o sa mai vizitez blogul ‘bogdanic’. Pot sa promit doar ca, eventual o sa citesc, dar nu voi comenta posturile sub nici o identitate. Nici ca Ion-Ioana Doe:)…

    Numai bine, blogul ‘bogdanic’,

    Anonyme

  4. Anonyme spune:

    erata la: […]Lectie cui? Blogul apartine unui jurnalistului Florin Budescu si este comentat in general de alti jurnalisti, filologi, muzicieni, economisti, sportivi… Toti sint profesionisti in domeniul lor si in comunicare.[…]

    corect e: […]Lectie cui? Blogul apartine unui jurnalist, jurnalistului Florin Budescu …[…]

    @Florin Budescu
    Pasajele din comentariu, despre ulitza copilariei si vacantelor de vara, mi se par foarte interesante. Ca o spovedania sincera. Aveti numai amintiri bune dintr-o zona si o perioada mult mai toleranta. Frumos, foarte frumos, si imi pare bine ca scrieti deschis despre asta. In acest caz, pot sa va spun, pentru ca veti intelege: nu trebuie sub nici un motiv sa va simtiti ofensat personal. Nimeni nu poate sa „va considere idiot” (imi pare nespus de rau ca ati introdus acest termen si chiar in partea finala) pentru faptul ca aveti si nu ati uitat aceasta experienta multiculturala, sau, mai mult, ca ati reusit sa ramaneti tolerant dupa experiente traumatizante. Nici pentru opiniile personale, pe care le sustineti public si argumentat, despre limitele unor pretentii si motive ” absurde declamate cu insistenta si seninatate”. Este dreptul dumneavoastra la opinie, si in definitiv orice stat de drept stabileste si limite care trebuie sa fie respectate. Propuneri pentru aceste limite vin de obicei atat din partea societatii civile cat si din zona politicului. Au o dinamica previzibila. Cele mai ‘absurde’ propuneri si cele mai ‘aberante’ controverse, se ivesc in campania electorala. Nu sunt pretentii, nici legi, dar sint discutate cu mult consum nervos pana cand toti se satura de subiect. Dupa alegeri (aproape) imediat cad in uitare sau, devin legi. Urgent, sau in functie de alegeri. Dupa alegeri, nimic nu mai pare absurd intr-o tara in care oricum nu se aplica nici cele mai rationale legi. Ma credeti sau nu, insa, eu consider ca este o initiativa binevenita orice comentariu si articol scris pe acest subiect de oameni simplii sau jurnalisti independenti (cazul ideal si extrem de rar) care chiar cunosc realitatea, au termeni de comparatie nu prejudecati si nu gandesc dupa cliseele netolerantei care duc la acele situatii realmente absurde si tragice exemplificate in articolul din blogul dvs. politic. Asa cum orice descendenta complexa este de apreciat – multi invidiaza (desi nu recunosc) persoanele cu acest statut – pentru ca este un factor legat direct de adaptabilitate si inteligenta nativa, de multe ori si de o educatie mai aparte si, in general, asigura un impact semnificativ mai mare in cadrul unui dialog. Au o credibilitate mai mare. Sunt ascultati cu mai multa atentie si incredere. Conving mai bine. Au un discurs si o tehnica de expunere care ‘prinde’ si pe cei care nu prea inteleg despre ce este vorba sau nu sunt per-total de acord ci ideile propriu-zise. In plus, gandesc si comunica rapid si aparent fara efort (aspectul cel mai de invidiat, as zice:). In rest, despre ce se intampla acum, dupa (zic si eu) Revolutie, ce ar mai fi de spus… Bolunzii care fac pe nebunii sunt cei care refuza orice schimbare si infruntare (fara bate, civilizata) de idei din frica, acreala, nepasare, din comoditate, pentru ca tin la mica lor liniste personala. Toti acesti oameni, femei si barbati cum zic americanii, duc excelent. Nu mai arunca cu apa fierbinte (costa!) Au ‘termopane’ care filtreaza zgomotele din jur. Cateodata mai citesc presa. Inainte de alegeri aud voci, devin bine informati si alergici la anumite culori si plante. Sunt buni cetateni si alegatori. Au o experienta de (aproape) 20 de ani. Nu mai au si nici nu mai vor pretentii si intrebari absurde: Cum poti sa obligi un copil sau un om tanar sa invete limba altei comunitati, daca nu vrea sa vorbeasca nici propria sa limba materna ? Cum si de ce daca ei au inca din gradinita un singur scop in viata: sa plece cat mai departe de linistea termopanelor si de locul unde nu se rezolva nimic. Cum poti sa convingi un copil muntean sau ardelean sa invete limba statului daca este interesat numai de geografia si economia din State sau din vestul Europei? unde au plecat deja cateva generatii de profesori. Cine sa mai predea aceste materii ‘inutile’… acolo nu se vorbeste nici maghiara, nici romana. Sunt alte ‘pretentii’, alte ‘obligatii’ (mai putin absurde?)
    Despre ce si, mai ales, cum ar trebui sa vorbim noi aici, ca sa nu fim considerati bolunzi, idioti, absurzi si nici ofensati?

    _________
    Multumesc blogului bogdanic pentru spatiul acordat.

  5. bogdanic spune:

    Este in Hyde Park un loc pe care regret ca nu am ajuns sa-l vad. Speakers’ Corner. Cam asa vad eu partea asta (a blogurilor) de Internet.
    Discutiile fizice, fata-in-fata, indiferent daca stii sau nu numele interlocutorului sau a celui ce interpeleaza, au pun punct de sprijin: contactul vizual. Tipu’ cu camasa rosie, blonda din randul trei, domnul grizonat din colt… reprezinta coordonate pe care cel care vorbeste (sau doar asculta) le percepe inconstient, le clasifica si raman ca detalii in tabloul general. Nimeni nu cere nimanui buletinul.
    Dai mana cu cineva si se recomanda Sorin. OK. Il accepti. Ce te intereseaza daca la „Evidenta Populatiei” numele lui este Sorinel? Sau daca acum trei ani era Sorina.
    Discutiile pe Internet sunt cam la fel. Ai un comentariu de facut la cineva? OK! Il faci! Ritualul este sa iti lasi o amprenta. Pot sa ma izbesc (fizic vorbind) de cinci ori pe zi de „Veverita48” cu care discuti pe blog sau pe messenger si sa nu stiu lucrul acesta. Sau pot sa balacaresc un sofer care a trecut prin baltoaca si m-a stropit, iar el sa fie de fapt „Gica_Contra” pe care il respecti, admiri si citesti. Identitatea fictiva pe care ne-o asumam nu localizeaza o persoana, nu cere nimeni sa fie identitatea reala ci este, pur si simplu, un punct de reper. Personal, habar n-am avut ca Anonyme din primul cumentariu este acelasi Anonyme din cel de-al doi-lea. Am ignorat complet legatura dintre cele doua comentarii. Aceasta este rezultatul anonimatului: lipseste punctul de reper.
    Am fost sincer cand am multumit pentru lectia de jurnalism. Poate n-a parut asa. Poate nu a fost o lectie de jurnalism, dar eu asa am perceput-o si multumesc inca o data. Trebuie sa gandesc mai mult atunci cand aleg un titlu. Si, la fel de bine, sa nu mai fac greseli grosolane ca cea pe care am facut-o in legatura cu numele Budescu.
    Nu pot, nu am cum, nu am de ce sa comentez la cele spuse de „Maria”. La acest capitol imi recunosc inferioritatea. Si atunci prefer sa tac. La fel si in cazul comentariului legat de numele Marko Bela.
    Nu puteam sa nu raspund la remarca: „aceste titluri (putin zis) nediplomatice, ca: “UDMR: Un tupeu fantastic”, sau alta: “Absurditatea UDMR”… , exact aceste formulari bombastice arunca imaginatia spre utopie si orice articol in derizoriu” si la intebarea: „Nu va intereseaza, nu va dati seama ca voi si noi, generatiile care vind si cumpara titluri, vom ‘crapa’ (nejurnalistic vorbind) in cateva zeci de ani fara a lasa in urma o mentalitate schimbata?”. Pentru asta am dat replica.
    Mi-am dorit ca raspunsul meu sa fie acid doar in legatura cu identitatea – din motivele expuse mai sus.
    Mai am de adaugat:
    Nu am pretentia ca cineva sa mi se adreseza cu dumneavoastra.
    Nu-mi doresc ca cineva sa imi faca promisiuni.
    Imi doresc ca fiecare persoana care citeste ceva la mine si simte nevoia de a comenta sa o faca. Pot accepta argumente si pot fi contrazis.
    Nu am avut pretentia sa comentez articolul lui Florin Budescu. Insertul a fost un simplu link catre cineva care a mai scris despre subiect.
    Daca imit pe cineva – o fac inconstient. Si nici nu am idee pe cine.

  6. bogdanic spune:

    Am o vaga senzatie ca este o neintelegere la mijloc. Nu stiu de ce, nu stiu cum s-a ivit aceasta neintelegere.

  7. Anonyme spune:

    @bogdanic
    Bogdan, nu e cazul sa te nelinistesti. Comentariile pe care le-ai postat sint mai mult decat ok. Toate > ok de civilizate. Chiar daca nu pot fi de acord cu fiecare cuvantzel. Ar fi mult prea complicat sa disec ‘aceasta neintelegere’ si nu voi incerca – am eu un ‘talent’ inconstient de a induce senzatia de vag, de neinteles.
    Multumesc pentru ‘multumesc inca odata’. Nici nu am visat la acest efect.
    Mi-a placut paralela Hyde Park-Speaker’s Corner si comunicarea pe Net, dar

    (inca) in lipsa unui alt punct de reper:

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s