Banu’, arză-l focu’
Care-i atitudinea voastră legată de bani? Io stau bine cu ei. Mai bine stau cu leii, dar nici banii nu sunt de ici de colo. Nu, nu sunt cărpănos.
Deprinderea e căpătată prin ţări străine când mă uitam la orice bănuţ, centime, cenţii, stotinki, yeni şi alţi firfirici. O simplă transformare în moneda naţională nu ma ajuta prea mult, dar o numărătoare făcută în buzunar şi faptul că nu aveam la cine să apelez în caz că mă trecea o necesitate, mă făceau să îi consider extrem de valoroşi.
Faptul că restul îţi este dat până ultimul bănuţ, borcanul cu mărunţiş de pe tejghea sau din bucătăria oamenilor, locul pentru monede din maşină – toate astea te fac să vezi cu alţi ochi bucăţile alea incomode de metal ce par că nu reprezintă nimic şi mai mult te încurcă.
Noi, românii, ne-am obişnuit cu bani mari. Inflaţia de după ‘89 ne-a făcut să desconsiderăm leul, iar despre ban am şi uitat. Simplul fapt că s-a făcut o denominare cu ceva timp în urmă nu a reuşit să ne schimbe mentalităţile. Încă vorbim despre milioane şi nu despre sute, deşi nu mai există nicăieri o astfel de măsură. Pe bancnotă scrie 50 lei, dar majoritatea o denumeşte 500.000 sau, în cel mai bun caz, 50 RON. Aici e esenţa. LEUL este cel vechi. Cel nou este altceva, este RON. E greu să schimbi o asemenea mentalitate. Şi eu fac asta, inconştient, dar eu sunt de mai mult timp pe lumea asta şi se zic multe despre calul bătrân.
Monedele ne supară. Sub diverse forme. Sau ne considerăm nedemni de a le lua. Sau îl considerăm pe cel din faţa noastră nedemn de a le primi şi uităm să dăm restul. Sau considerăm că îngreunează buzunarul. Sau nu avem suficiente. Strâmbăm din nas când ni se dau. Strâmbăm din nas când cel din faţă nu le are şi/sau nu ne dă restul întreg. Strâmbăm din nas când ni se cer. Strâmbăm din nas când nu ni se primesc.
Uităm că pe ele scrie România. Şi le considerăm o povară cu care trebuie să ne luptăm zi de zi. Ne simţim fantastic de bine cu bancnotele în buzunar.
Am văzut deunăzi un anunţ la o casă de schimb din Gara de Nord. “Cumpărăm monede de 1 şi 2 euro. Preţ: 2,00 lei/1 euro”. Am rămas perplex. Oameni de afaceri care speculează această meteahnă a românului. Încă o nişă acoperită.
Vreau păreri.
În general iau restul. Depinde însă şi de vânzător/casier. Dacă e amabil îi las lui metalele dacă nu iau până şi monezile de 1 ban. Şi le duc acasă unde le bag în puşculiţa puştiului. Nu plec cu monezi de acasă. Parcă Caragiale avea ceva de genu: “Nu umblu domne’ cu metale la mine că mi-e frică de trăsnet.” E adevărat că nici cu bancnotele nu prea mai umblu prin buzunar. Unde pot plătesc cu cardul. Imi aduc aminte la inceput când mi-am făcut card şi am început să plătesc cu el la supermarket (că doar acolo se putea atunci) ce urât se uitau la mine casierii care nu mai aveau astfel şansa unor metale care să le rămână.
Şi de bine ce ne vom obişnui cu RON o să trecem la EURO.
Sanchi! Nu vedem noi asa repede euro. Dar asta va fi solutia. Schimbarea radicala a monedei nationale.
Mie imi plac monezile! Am in portofel un compartiment special pentru ele. Le folosesc de cate ori am ocazia. Cand se aduna prea multe, le dau la schimb intr-in magazin (ca sa nu se mai planga vanzatoarele ca nu au rest
)
Mai nou, monezile sunt foarte folositoare atunci cand trebuie sa-ti cumperi punga. Daca cumpar o paine, zbang si 2 bani pe sacosa … Pana si la magazinele de haine a trebuit sa platesc: 50 de lei bluza si 2 bani punguta …
Drept pentru care in ultima vreme platesc mai peste tot cu cardul
Ah! Asta cu pungile e de belea. Poate o sa am chef sa scriu ceva pe subiect.
Io uneori am cate un buzunar plin de monezi pe care nu vrea sa le ia nimeni.
jumatatea lasa monezile pe unde apuca, eu le pun la portofel. ce-i drept e vb de euro metalici, asa ca imi prind bine dimineata la taxi sau cand vreau sa-mi iau tigari
In rest, eu-s copilul sec XXI – cardul foraver 
:D
Pemtru euroi se aplica alta logica. Si eu am o colectie
Prin preumblarile mele europene, am reusit sa strang atata metal, incat risc sa ma opreasca astia prin aeroport, de frica sa nu fac trafic. Da, io ce sa fac, daca aia de peste granita iti da si ultimul cent rest. Am strans si strans, pana intr-o zi cand mi-am zis zambitoare: – Gata scap de el!!
Si merge Sufletica la banca, sa isi plateasca rata in euroi. M-am gandit pe langa suma de baza, rotunda sa ii infing si 15 euroi casierei. Surpriza!!!!! Se uita la mine cas si imi zice: – nu primim monezi mai mici de 50 de centi.
- Haoleu, pai si io ce fac cu ei? Apai, voi nu sunteti banca? Nu ii varsati la Banca Nationala?
- Nu, imi raspunde caustic.
Si uite asa, ideea mea se duse pe apa sambetei. Astfel, am reusit sa imi strang ceva portofele pline de maruntis. Ii mai folosesc din cand, in cand, prin tari straine. Ca ,de, la noi nu se poate. Insa astept cu nerabdare ziua in care casiera de la buticul din colt sa fuga dupa mine pe strada fiindca i-am lasat un ban pe tejghea. Doamne, ce as vrea sa prind ziua aia.:D
Maruntai d’ala strain am o gramada. La vechiul serviciu mergeam des la Chisinau unde nu conteaza daca-i ban de hartie sau de metal. E la fel. si mai schimbam acolo.
In general le decantez acasa in cele 3 pusculite puse la dispozitia buzunarului. Cand le umplu, fac monetaru, fug la banca si ii transform in bani pi card. Iaumereu ultimul banut de la magazin sa se invete fufa aia de la taraba ca tre sa dea restul corect. Daca vreau las maruntisul, daca il merita (cum a zis si Vlad). Mai de una zi am luat in cico de la un chiosc si tantili aia mi-a intins o bomboana ca rest cica 50bani. A 2 a zi i-am dat inapoi bomboana sa intregeasca suma de 4,5 lei, doamne ce fata a facut.
Luati maruntisul!!! Sunt bani munciti!!!
cdmitroi-calicu
Faza cu bomboana e de coma. Cre’ca iti da restul perfect de acum. Chestia cu pusculitele trebuie implementata.
tare faza cu bomboana!
Cand merg in alta ţară si eu ma uit la maruntis, si fac “schimbul valutar” in minte si la ultimul cent.
Asta o facem toti. Dar cand esti acasa?
banutii nu au avut valoare pentru mine dar incep sa-i numar din zi in zi din ce in ce mai mult.
si cred ca in genere in romania a inceput sa se intample asta
nu e o onoare si nu ma gandesc rational, e un gest animalic as zice
Multumesc de vizita si comentariu!
Nu cred ca trebuie sa ne fie rusine ca ne uitam la banuti.
Cred ca ar trebui sa le fie rusine celor ce nu-i respecta, celor care nu-i primesc, celor care comenteaza cand le platesti cu ei.
sper ca esti bine si mai trec pe aici cand am chef sa imi aduc aminte de perioada cand blogaream cu voi
toate cele bune
Ahaaaaa! M-am prins acusha! Si io sper ca esti bine. Ca ti-ai recuperat tonusul. Esti binevenita oricand!
Bogdanicule, acasa am uneori toane sa ma uit la maruntis, dar in majoritatea timpului nu prea, recunosc
Io-l am si ma enervez cand nu mi-l primeste ca e prea marunt.