Primăvară, cui ne laşi?
Zilele trecute mi-au căzut în mână câteva cutii cu leptoape înlăuntru. HP-uri cu Vista preinstalat. Şi eu am o părere bună despre acest OS: Vista sax! Oricum trebuie reinstalate, dar am vrut să văz cum decurge procesul cu Vista.
Am stat o grămadă de timp în care am aşteptat cuminte ca sistemul să se instaleze (că era doar preinstalat). Trebe spus că nu prea poţi să pleci de lângă el în perioada asta ’cause îţi mai cere câte un click pe ici pe colo. În unul din aceste momente de maximă intimitate în trei (io, Vista şi HP) am decis să văz cum arată faimosul sistem de operare în română.
Toate bune şi frumoase până când, aproape la sfârşit, HP mi-a propus sistemul lor “Total care” asigurându-mă că: “Valorizamos sua privacidade”. Ups!
O struţo-cămilă de ecran cu română şi altă limbă care poate să fi fost portugheză (nu mă pricep) .
Aveam de ales între “Registar mais tarde” şi “Următorul” şi am ales prima varianta ca să nu mă dau poliglot.
Crede cineva că poţi scăpa uşor? Nope! Chiar dacă mai inţeleg un “gratuitos” de pe acolo, HP insistă în româno-portugheză (limbi înfrăţite – ştie toată lumea de la sclava Isaura încoace) să mă calce pe nervi cu mesaje în care se dă rotund. Nici măcar n-am chef de informaţii suplimentare, că îmi imaginez ce ar putea să afişeze.
Dovada, în poza de mai sus, e elocventă. Io am dat să fug, ei mă felicită că m-am înscris şi-mi recomandă să îmi maximizez capacităţile comerciale. Haida-de!
Acum, că tot sunt înscris în “Total Care”, mă aştept ca asistenţa tehnică să fie într-una din limbile de largă circulaţie de tipul punjabi, iar facturile să fie în cantoneză.
D’aia iubesc io HP. Se gândesc la toate. Şi te ajuta chiar împotriva voinţei tale.
Mă uitam la ramurile astea. Parcă mai ieri erau aşa.
Intotdeauna am considerat că prezenţa in CV-ul unei persoane, la categoria “computer skils”, a cunoştinţelor de utilizare a Internetului şi mailului este un act gratuit, că omul nu avea ce să treacă acolo şi a pus ceva doar ca să nu lase gol. Asta până mai zilele trecute.
Oare cum ar trebui să reacţionezi atunci când cineva se plânge că nu-i merge Internetele pentru că încerca să se logheze pe Yahoo cu userul şi parola de gmail?
Shantaram – Gregory David Roberts
O carte pasionantă, o experienţă captivantă. Un roman ce te cufundă în trăirile unui proscris ce descoperă cu uimire, odată ajuns în India, sentimente pe care nu şi le bănuia şi care caută disperat o existenţă normală.
Dragostea şi ura, violenţa si tandreţea, bucuria şi tristeţea, abandonul şi înverşunarea, viaţa şi moartea, aromele şi fetidul, trădarea şi loialitatea se împletesc, se îngemănează şi se contopesc în acest spaţiu al diversităţii, într-o lume în care totul poate fi pierdut sau câştigat, unde “fiecare bătaie de inimă omenească este un univers de posibilităţi“. Sentimentele sunt trăite cu intensitate şi au urmări din cele mai surprinzătoare.
Romanul trebuie citit şi nu doar pentru că este un bestseller sau pentru că se ecranizează în aceste momente, ci pentru că te învăluie, te loveşte, te îmbogăţeşte, te ademeneşte şi te şochează. Îţi arată o lume nebună de trăiri pure în spectrul cel mai divers, te face să te descoperi, îţi ademeneşte sufletul şi mintea şi te absoarbe în totalitate.
Se vorbeşte despre apartenenţă la grup, de recunoştinţă, de iubire, de speranţă, de toleranţă, de complexitate, într-un cuvânt: despre viaţă.
Ieri, dau să intru pe la Badea. Nu prea merg pe acolo că nu mă pasionează. Dar, din când în când, mă mai muşcă…
Dilemă: Dacă pagina 1 nu-i, atunci care-i prima? (similar: cum să desfiinţăm ultimul vagon de la un tren?)
Tratament indicat antidepresie.
Depresie care n-ar fi apărut dacă n-ar fi fost ăia patru…
Cu alte cuvinte: ce-şi face omu’ cu mâna lui…
De fapt, dacă ţi-o faci cu mâna ta nu ajungi să ai parte de ăia patru…
Hai că m-am încurcat…
Vizionare plăcută!
Rontziki mă invită la o leapşă lecturisitcă şi mă şi anunţă ca să n-avem vorbe. ‘Geaba m-am făcut ultima dată că n-am văzut 
. Nu se lasă şi-mi pasează. Păi, să încep anu’ cu obedienţă şi să mă dezvălui cu toate că am mai făcut ceva de genul ăsta p’aciulea.
1. Când citiţi, pentru a marca locul unde aţi rămas cu lectura, folosiţi semne de carte sau îndoiţi paginile?
Pun un semn de carte sau altceva. Mă’nerveză să văz colţurile îndoite. Şi nici nu ţin minte unde am rămas.
2. Aţi primit în ultimul timp o carte drept cadou şi dacă “da” care a fost aceasta?
Nope. Am făcut cadou.
3. Citiţi în baie?
Dacă întrebarea se referă la cadă – acolo mă spăl. Dacă se referă la closet – ăla-i locul rezervat pentru rebus, sudoku şi alte chestii de logică (normal, nu?).
4. V-aţi gândit vreodată să scrieţi o carte şi dacă “da” care ar fi fost aceasta?
Am început construcţia unei cărţi la un moment “blue” din viaţa mea. M-am oprit repedea când mi-am dat seama că eram complet nemulţumit de ce ieşea.
5. Ce credeţi despre colecţiile de carte de la noi?
Habar n-am despre ce colecţii se face vorbire. Dacă e despre alea venite cu ziarele, atunci am o mică îndoială. Este o soluţie de carte ieftină, scoasă pe ideea de a mai vinde un ziar, dar care avantajează şi cititorii. În plus, aceste cărţi beneficiază şi de publicitatea aferentă care le împinge în casele oamenilor. Dar sunt mulţi care cumpără doar sa aibă colecţia sau să fie fancy.
6. Care este cartea preferată?
Dama de treflă 
Rar şi recitesc doar cărţi citite cu foarte mult timp în urmă. Uneori mă incită câte o remarcă şi recitesc doar pasaje.
8. Ce părere aţi avea de o întâlnire cu autorii cărţilor pe care le apreciaţi şi ce le-aţi spune?
Nu cred că m-ar pasiona foarte tare să cunosc pe autorul unei cărţi care mi-a plăcut.
9. Vă place să vorbiţi despre ceea ce citiţi şi cu cine?
Da, vorbesc despre cărţi. Îmi place să aud şi alte păreri.
10. Care sunt motivele care vă determină să alegeţi o carte pe care să o citiţi?
Autorul, stilul, subiectul, starea mea de spirit, conjunctura, recenziile, recomandările, …
11. Care credeţi că este o lectură “obligatorie”, o carte pe care cineva trebuie să o citească?
Cel mai iubit dintre pământeni
12. Care este locul preferat pentru lectură?
Pe canapea sau în fotoliu. Dar – atunci când cartea e pasionantă – poate fi oricare loc.
13. Când citiţi ascultaţi muzică sau lecturaţi în linişte?
Nu cu muzică.
14. Vi s-a întâmplat să citiţi cărţi în format electronic?
Da. Am şi făcut corectură pentru câteva.
15. Citiţi numai cărţi cumpărate sau şi pe cele care sunt împrumutate?
Citesc.
16. O carte este pentru mine… Cum aţi descrie o carte?
Un univers. Asta-i cer să fie.
Nici pe departe nu doream să fiu aşa serios. Hmmm!
People, io stiu ca “gravitaţia trăgeau planete spre interior”, îmi dau seama de “evedenţa” procesului prin care planetele “s-au fost”, dar aş dori să citesc şi articolul / comunicarea originală din care au tradus tipii de la Realitatea. E prea mult?
De aici .
